PASTORALA LA SFINTELE PASTI, 2002
† IOSIF
din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop si Mitropolit
al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale,
Loctiitor de Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în America si Canada
Iubitului cler si dreptmaritorilor crestini,
doriri de bucurii sfinte de la Hristos Domnul,
iar de la noi arhiereasca binecuvântare.
Prea Cucernice Parinte,
Iubiti Credinciosi,
Hristos a înviat!
Iata-ne ajunsi înca odata la luminoasa zi a Invierii. Prilej de mare bucurie pentru tot poporul cel drept credincios de
pretutindeni. Prilej de adâncire a Tainei mortii si Invierii Domnului. Prilej de popas în vâltoarea vietii, pentru a
medita asupra maretiei acestui “praznic al praznicelor si sarbatoare a sarbatorilor”.
CE ÎNSEAMNA pentru noi ASTAZI praznicul Pastilor, asa cum Traditia noastra strabuna ni l-a lasat din generatie în
generatie, ca pe un odor de mult pret, spre a fi pastrat cu sfintenie? Pentru a nu uita, sa transmitem copiilor nostri
nu doar traditiile cele exterioare legate de aceasta Sarbatoare a sarbatorilor, ci sa-i învatam prin viata noastra
esentialul : ca suntem oameni ai Învierii.
Ceea ce putem constata de la bun început este ca toti ne pregatim cu sîrguinta pentru a praznui, cu toate cele dupa
obicei, Praznicul Invierii Domnului. Facem eforturi si suntem dispusi la jertfe materiale importante, ca de pe masa
noastra sa nu lipseasca nimic din bunatatile obisnuite. Inimile noastre sunt dispuse a ierta si a uita raul, pentru
slava praznicului si cu totii suntem dispusi a petrece Saptamâna Mare în ajun si rugaciune. În perioada de post care a
trecut poate fiecare dintre noi a cautat sa curateasca si “vasul cel dinlauntru”, prin Sfânta Spovedanie si prin
primirea cu vrednicie a Sfintei Împartasanii. Sa se libereze macar cu gândul, o clipa, din chinga celor materiale care,
poate pe multi i-a mânat pe meleaguri straine. Acestea toate si alte bune rânduieli din strabuni, ne pregatesc
sufleteste si trupeste pentru a întâmpina cum se cuvine Praznicul de astazi. Pentru a putea, fara grija la cele
pamântesti, sa ne bucuram ca Hristos a înviat.
Pentru a patrunde mai adânc în însusi miezul a ceea ce dumnezeiestii Parinti ai Bisericii au asezat ca Traditie sau
Predanie (gr. paradosis — ceea ce se transmite, se da mai departe), trebuie sa ne reamintim ca astazi praznuim Învierea
Celui ce ne graieste mai mult ca oricând acum : “Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate
acestea se vor adauga voua” (Mt. 6,33). Adaugând “Împaratia Mea nu este din lumea aceasta”(In.18,36). “Dar îndrazniti,
Eu am biruit lumea” (In. 16,33).
Praznuim Învierea Celui ce prin însasi întruparea Lui ne arata ca nu dispretuieste cele materiale, ci vine sa redea
celor pamântesti un sens care sa treaca dincolo de mormânt : “ Ca din moarte la viata si de pe pamânt la cer Hristos
Dumnezeu ne-a trecut pre noi …” (Irmosul Cântarii 1).
Astazi praznuim învierea Celui ce vine sa transfigureze “toata viata noastra”, cu toate aspectele ei, dupa cum ne
îndeamna diaconul la ectenie zicând: “pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o
dam”. A Celui ce a venit întru ale noastre pentru a ne duce întru ale Lui. Care se împartaseste dintru ale noastre
pentru a ne împartasi dintru ale Lui. Care este “Mielul lui Dumnezeu ce ridica pacatul lumii” (cf. In.1,29), “pentru ca
lumea viata sa aiba si s-o aiba din belsug”(cf. In. 10,10).
“Iar în noaptea în care a fost vândut, ci mai vârtos Însusi pre Sine S-a dat pentru viata lumii, luând pâine în
sfintele, preacuratele si fara de prihana mâinile Sale, multumind si binecuvântând, sfintind si frângând, a dat
sfintilor Sai ucenici si apostoli zicând:
Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu, Carele pentru voi se frânge, spre iertarea pacatelor.
Asemena si paharul dupa cina graind:
Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele meu, al Legamântului cel Nou, Carele pentru voi si pentru multi se varsa,
spre iertarea pacatelor”.(Liturghia Sfântului Ioan Gura de Aur, Canonul euharistic).
“Aceasta sa faceti întru pomenirea Mea. Ca ori de câte ori veti mânca pâinea aceasta si veti bea paharul acesta, moartea
Mea veti vesti, învierea Mea veti marturisi.” (Liturghia Sfântului Vasile cel Mare).
Aceste cuvinte ne dezvaluie felul în care noi ne facem pe deplin partasi Tainei mortii si învierii lui Hristos, precum
cânta canonul praznicului : “Ieri m-am îngropat împreuna cu Tine, Hristoase; astazi ma ridic împreuna cu Tine, Cel ce ai
înviat”(Cântarea a 3-a). De aceea si Ioan Gura de Aur, ne îndeamna în cuvântul sau:
“Gustati din ospatul credintei, împartasiti-va toti din bogatia bunatatii”(Cuvânt la Praznicul Invierii).
Iar Însusi Domnul zice : “Caci Trupul Meu este adevarata mâncare si Sângele Meu adevarata bautura. Cel ce manânca Trupul
Meu si bea Sângele Meu petrece întru Mine si Eu întru dânsul (In. 6,55-56).
Însa tot El ne spune raspicat : “Amin, amin zic voua, de nu veti mânca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sângele Lui,
nu veti avea viata întru voi” (In. 6,53).
De aceea canonul praznicului ne îndeamna : “Veniti sa bem bautura noua” (Irmos, Cântarea a 3-a). “Veniti, în ziua cea
vestita a Învierii, sa ne împartasim din rodul cel nou al vitei”(tropar, Cântarea a 8-a), pentru a praznui împreuna cu
Cel ce a luat asupra-I cele ale omului : pacatul si moartea, deschizându-ne calea, prin Înviere, spre împartasirea din
ceeea ce este El — viata cea vesnica. Astfel mâncarea si bautura îsi regasesc rostul pe care Dumnezeu l-a asezat dintru
început si care vine sa încununeze praznuirea poporului binecredincios.
Astazi este prilejul cel binecuvântat de a pune început nou si bun vietii noastre, “curatindu-ne simtirile, ca sa vedem
pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina a Învierii” (Cântarea 1). Astazi Sfântul Ioan Gura de Aur celui ce se
îndoieste de iertare din partea lui Dumnezeu, îi raspunde : “nimeni sa nu se tânguiasca de pacate, caci iertarea din
mormânt a rasarit”. Pe cel întârziat îl încurajeaza zicându-i ca Dumnezeu “primeste pe cel din urma ca si pe cel dintâi,
si pe cel din urma miluieste, si pe cel dintâi, mângâie …” Iar pe cel fara de îndrazneala si neîncrezator îl
încredinteaza ca “si faptele le primeste, si gândul îl tine în seama; si lucrul îl pretuieste, si vointa o lauda”.
Fie ca acesta Duminica a Învierii sa devina începatura tuturor Duminicilor, sfârsit descurajarii si deznadejdii
facându-se, temelie iertarii si nadejdii si curatire de gânduri ucigatoare de frate.
Fie ca aceasta Sfânta Zi sa se arate sfârsit al împaratiei urii si rautatii si început Împaratiei Iubirii, adevarata
Trecere de la cele vechi la cele noi facându-se, întru Hristos Pastele nostru. Pentru ca si noi, iubindu-ne unii pe
altii precum El ne-a iubit si ne iubeste (cf. In. 15,12), sa ne aflam plinitori ai poruncii Sale celei noi
(cf. In. 13,34) pecetluite cu Scumpul Sau Sânge, si împreuna cu îngerul cel purtator de lumina într-un glas sa
strigam:
“Astazi este mântuiarea lumii, ca a înviat Hristos, ca Cel Atotputernic” (Cântarea a 4-a).
Hristos a înviat!
† IOSIF
Arhiepiscop si Mitropolit
Al vostru frate întru slujirea Bisericii
si catre Hristos în rugaciuni,
La Praznicul Învierii Domnului,
Paris, 5 mai 2002